Negru

M-am urcat pe motor
Si am plecat spre nicaieri.
Alerg prin intuneric pe munti si serpentine,
Fug de lumina deja de alaltaieri.
Si ea fuge,se ascunde de locurile in care sunt.
Printre crengi doar razele lunii cu greu strapung.

Trec pe langa un rau,
Si el e innegrit.
Incerc sa beau putin,
Are un gust cumplit.
Buzele imi devin reci,
La fel ca mainile,
Apa asta mi-a intrat in toate venele.

Stiu ca nu mai e mult,
Ma simt slabit,orbit si glasul imi e mut.
Cu greu disting ceva,auzul imi e surd.

Ceva langa mine luceste,
E cromul rece de pe roti.
Cred ca imi vorbeste,
Daca nu plec de aici si el se innegreste.

Si fug din nou,si alerg intr-una,
Mirosul negru-mi tine urma,
Drumul nu-l vad deloc,
Vreau mai multa viteza,ceva m-a tine-n loc,
Nu pot accelera,sa-ncetinesc doar pot.

Apas cu ura pedala si sar de pe un pod.
M-am sfaramat ca sticla cand am intrat in plop.

Asa a fost sa fie,
Nu ma intreb de ce mie,
Asa a fost scrisa soara.
Motorul a tacut dar inca se invarte roata.
Se aude scartait,
Si ea isi pierde viata.
Este ultimul glas,
Si va veni iar ceata.

Stau pe o buturuga,a fost o noapte lunga.
A fost asa de liniste,padurea a fost muta.
Vin zorii acum si intunericul alunga.
Dar el zambeste,ranjeste coltii,
Stie ca o sa ma ajunga.

Impietreste inima in mine,
Ma simt ca in cavou.
A venit iar noaptea
Si o sa mor din nou...